”Copiii știu absolut, dar absolut totul!”

Cetatea Neamțului a trezit interesul copiilor, curioși să descopere schelete ale oștenilor lui Ștefan cel Mare prin orice cotlon sau temniță,  îngrijorați de manechinele despre care, nu toți  au putut fi convinși că nu sunt vii.

Chiar dacă, înteleapta Maya, le-a tot repetat liniștitor -”Nu vă temeți. Doar hainele sunt adevărate”.

Fântânile străvechi, secate demult, și o temniță, transformate de unii, fără nici o justificare rațională sau una ținând de eresurile locale, în Fontana de Trevi,  au trezit în copii dorința de a-și asigura, în felul asta garanția împlinirii unora dintre dorințele lor
Deși Cristian a spus răspicat și serios, cum ne-a obișnuit deja, ”Eu nu arunc banii. Eu îi folosesc!” .
Susținut, mai târziu și de Mihnea, în atitudinea lui ratională față de bani, care a hotărât: ”Eu nu mai cumpăr nimic. Cred că am exagerat deja.” 

Poveștile unui artist local despre mama lui țesătoare, despre picturile pe scoici, pe când crăpa de foame în Grecia, despre iubita lui cu ochii ca cicoarea, pe care nu am mai aflat dacă a luat-o în căsătorie,  i-a ținut atenți pe copii, mai mult decât durata de timp descrisă pentru capacitatea de concentrare a atenției la vârsta lor.
 
Rezervația de zimbri - Schimbul vocal cu un păun supărat, dialogul îndelung, fără cuvinte cu un cerb impresionant,  ”cu rădăcini pe cap”, zimbrii maiestuoși dar ...”cu muci”, un lup năpârlit, un urs chinuit de caldură și de lipsa de spațiu, un foișor, fuga pe alei  - tot atâtea  momente interesante pentru copii.

Jocurile de la popasuri, explorarea prin pădure în jurul unei mlaștini, atracția greu de descris în cuvinte stârnită de tarabele cu suveniruri, agitatia starnită de dorința de a cheltui repede toți banii avuți la dispoziție - completează imaginea unei excursii de o zi trăită intens în fiecare moment, de la plecare până la revenirea acasă.

Spontaneitatea, observațiile surprinzatoare, replicile neașteptate, modul direct de a pune întrebări și felul în care interpretează lumea,  sunt o sursă inepuizabilă de amuzament, și încântare pentru adulți.

Fiecare copil s-a bucurat și, toți la un loc, ne-au oferit un nou prilej de a descoperi lumea prin ochii lor. O lume în care ”Copiii știu totul, dar absolut totul”, dacă e să îl credem pe Horia. Cel care încerca disperat să oprească copiii din joaca lor cu o neobișnuită dar, din păcate decedată, omidă verde - Lasati-o în pace. Nu o omorâți mai mult!

Depinde doar de noi, adulții să înțelegem și să îi îndrumăm pe drumul de la fantezie la realitate, de la inocență la cunoaștere, de la copilărie la maturitate.

Și, ce frumos ar fi, să păstreze această curiozitate, energie și bucurie de a trăi intens fiecare experiență, cât mai mult timp. Pentru totdeauna!

Nu-i asa?

Alis G