duminică, 18 decembrie 2011

Gimnastica minții cu atingeri de suflet

Eu sunt o inimioară care vrea stă stea în bradul de Crăciun.
- Ce te face să îți dorești să stai în bradul de Crăciun?
- Pentru că vreau ca ceilalți să mă vadă și să se bucure.
- Cum te simți tu, acolo în brad?
- Bucuroasă, dar și așa, emoționată. Că toată lumea mă privește.
- Ce spun cei care te privesc?
- Ce frumoasă e! ( un răspuns venit ca o  șoaptă, însoțită de un zâmbet cald și luminos)
- Ei, și cum te simți tu, inimioară, când auzi că ceilalți spun: ”Uite o inimioară. Ce frumoasă e!”
- Mă simt bine. Îmi dă...încredere. 

Cu astfel de momente, Gimnastica minții își împlinește un obiectiv important - să ofere copiilor posibilitatea de autocunoaștere, de exprimare a nevoilor și emoțiilor.
Confecționarea unei inimioare, rezolvarea unui sudoku cu imagini de Crăciun, descoperirea cuvintelor -simboluri de Crăciun,  un joc de memorie, evident tot cu imagini de Crăciun, un joc de mișcare și atenție - le-am pus împreună, pentru o întâlnire cu copiii de 8-10 ani care au participat la atelierul Gimnastica minții de dinaintea vacanței de iarnă.

Gimnastica minții are ca bază de pornire dezvoltarea și antrenarea calităților proceselor cognitive (concentarea atenției, memorie, logică și flexibilitate în gândire, limbaj). Dar personalitatea este un tot interdependent. Iar copilul are nevoie de experiențe de autocunoaștere  și dezvoltare a abilităților de autocunoaștere, comunicare și exprimare a emoțiilor, de creștere a stimei de sine, de modelare a comportamentului în relație cu ceilalți.

Pentru copiii 8-11 ani, ”Gimnastica minții” nu se dorește a fi o activitate suplimentară pentru creșterea performanțelor școlare, ci o experiență de dezvoltare a personalității copilului.

Atelierul Gimnastica minții, pentru copii 8-11 ani, se va relua în 2012, din 13 ianuarie, în fiecare vineri.
Până atunci, nu uitați să vă exprimați bucuria pe care o simțiți atunci când vă priviți copiii. Priviți-i și lăsați-i să audă ceea ce gândiți și simțiți.
Alis G - psiholog.

marți, 13 decembrie 2011

Atelier Părinți și copii - ”Parteneri de distracție în așteptarea Crăciunului”

Perioada premergătoare Crăciunului și sfârșitului de an  este plină de agitație. Pregătiri, supraglomerare la locul de muncă, final de semestru pentru elevi, serbări la grădiniță...Pentru mari și mici e o perioadă aglomerată și, poate mai stresantă pentru părinți, dar mai frumoasă pentru copii. Fiecare aleargă în încercarea de a finaliza proiecte, cumpărături, cadouri, curățenie de iarnă. Alergăm, ne agităm, pentru a câștiga pentru sărbători un timp de petrecere tihnită sau zgomotoasă în familie, cu prietenii și rudele, un timp de odihnă, de primit oaspeți, de mers în vizite, de excursii, petreceri și călătorii. Cei mici trăiesc în febra așteptării bradului, moșului, cadourilor.
Mi-am propus pentru ”Atelierul Părinți și copii - parteneri de distracție în așteptarea Crăciunului” să creez o pauză. Un moment de tihnă, în care părinți și copii să lucreze împreună un ornament pentru brad și casă.
Același ornament a fost, pentru unii  copii a fost o stea, pentru alții a fost un fulg de zăpadă. Am lăsat copii să aleagă propria semnificație.
Pentru că:
  • a oferi posibilitatea de alegere - e o metodă simplă de disciplinare pozitivă;
  • nu e niciodată prea devreme să învățăm să facem alegeri - e primul pas în dezvoltarea responsabilității și a capacității de a lua decizii;
  • orice moment e bun învățăm, ori să ne amintim că aceleași lucruri au semnificații diferite pentru fiecare dintre noi;
  • e minunat și benefic pentru viitor, să avem, de la vârste mici posibilitatea de ne simți importanți, de a ne exprima liber și creativ.
Ei, dar nu prea a fost vreme de povești și reflecții. Pentru că, nu știu cum s-a întâmplat,  am fost și eu prinsă  în toată această stare de energie zgomotoasă și veselă a copiilor.
Dar, la sfârșit, toate păreau bune și frumoase. Și fulgul, și omul de zapadă din carton și bulgării de zăpadă din hârtie, și stafeta după bomboane, și Cringo-bingo de Crăciun.
Sigur, mâine, cand se mai sterge oboseala sau supărarea unui joc, vor fi și mai frumoase. Cineva își va aminti că și oamenii se topesc la căldură, precum fulgii de zăpadă. Se topesc de duioșie, de dragoste, de vorbe bune și aprecieri. Și cine știe ce am mai fi putut afla, dacă nu ne-am fi dus fuga-fuga la joacă.

Și, poate ne vom apuca sa mai facem o steluță, un fulg, un joc, o prăjitură, să cântăm sau să ascultăm împreună colinde, să citim povești despre Crăciun și semnificația lui, religioasă, laică, comercială.  Pentru că, adulți fiind, retrăim deseori emoția amintirilor din copilărie. Iar cele din perioada iernii și sărbătorilor ne hrănesc sufletul pentru toată viața.

Vă amintiți?

Alis G- psiholog