duminică, 26 august 2012

Puzzle de vacanță - final de poveste!

Micii grădinari
Ultima saptamana din Puzzle-ul nostru a avut, mai mult decât oricare dintre cele de până acum,  gust de copilărie fără griji și de vacanță relaxată.
Poate pentru că a fost ultima săptămână și copiii au dorit să se bucure din plin de ea. Poate pentru că activitățile practice îi ajută pe copiii să se bucure, să creeze, să descopere lucruri noi în modul cel mai potrivit cu vârsta lor - prin explorare, experiență concretă și cu multă relaxare.

Ultima piesă s-a așezat în Puzzle de vacanță.

De pe 1 octombrie revenim la programul cluburilor extrașcolare.
Vom posta curând informații despre atelierele și excursiile pe care vi le propunem pentru perioada anului școlar 2012/2013.

Micii bucătari !

Jocuri cu apă






sâmbătă, 18 august 2012

Actori de vacanță - un spectacol original.

Alina le-a oferit copiilor prilejul de a înțelege ce înseamnă pregătirea actorului, lucrul cu instrumentele muncii lui - corpul, vocea, emoția, cunoașterea de sine și a celorlalți.
Copiii le-au oferit părinților prezenti la reprezentatia finală, un spectacol original.
Dezinvoltura, firescul, bucuria și seriozitatea cu care copiii s-au mișcat, s-au jucat cu sunete, ritmuri și cuvinte s-au împletit cu emoția părinților și au creat o atmosferă specială.



marți, 14 august 2012

Hansel și Gretel - din pădure, pe la Cetatea Neamțului la...Club SALT

Provocarea, din prima zi a atelierului de modelaj, de a inventa opoveste și apoi de a modela personajele din plastilina, a fost primită de copii cu sfială și curiozitate. A fost nevoie doar de câteva cuvinte, pentru ca “necuvintele” să prindă viață din uriașa efervescență creatoare a acestor copii…

Hansel și Gretel au plecat de la căsuță lor și mergând prin pădure, au aflat de la copacii bătrâni și înțelepți despre copiii talentați de la Clubul Salt. Au vrut și eu să meargă într-acolo, doar că nu știau drumul.

O vrajitoare, apărută ca din senin, le-a promis că îi duce ea și i-a ademenit într-o căsuță de dulciuri. Hansel si Gretel însă, știu că dulciurile nu sunt sănătoase și au mâncat fructe și legume proaspete, care se găseau în întreaga pădure, care de care mai frumoase.

Și, cum mergeau ei așa..ce să vezi? In mijlocul pădurii, un tun! Hansel și Gretel, pentru că erau curioși, au intrat in tun. In acea clipa, Tunul magic, căci nu era un tun oarecare, i-a teleportat tocmai la Cetatea Neamțului. Aici, doi Omuleți Degețel se certau de răsuna cetatea, pentru că nu știau pe cine să elibereze din închisoare: pe Leul cel Întelept sau Calul Înaripat? Hansel și Gretel, i-au rugat pe cei doi Omuleți să nu se mai certe și le-au propus un târg: să-i elibereze pe Leul cel Intelept si pe Calul Inaripat, iar in locul lor să o ia pe Vrăjitoarea cea Rea. Zis și făcut!

Vrăjitoare a rămas închisă la Cetatea Neamțului, iar Calul Înaripat, în semn de mulțumire, i-a dus pe Hansel și Gretel, cu puterea gândului, tocmai la Clubul Copiilor Salt, în locul în care știu sigur că îi vor găsi părinții să îi ia acasă.

Daca vrăjitoarea mai este încă la CetateaNeamtului nu mai știu, dar ce știu sigur, este că ne așteaptă noi surprize la atelierul de modelaj în zilele ce urmează.

Bucuria de-a fi parte din povestea voastră, dragii mei mici prieteni povestitori, este de neprețuit și pentru aceasta vă mulțumesc vouă și părinților voștri.

Anca C.

duminică, 12 august 2012

Intrebările copiilor - mai mult decat niste lucruri trăsnite

Cineva mi-a spus, la un moment dat, după ce a aflat de noua mea ocupație, la Clubul Copiilor SALT: ”Cred că, la club, te simți ca la Copiii spun lucruri trăsnite!”
Se poate spune și așa. Doar că, dincolo de lucrurile amuzante pe care le spun copiii, de năzbâtiile pe care le fac, se ascund comori inestimabile care ne ajută să îi înțelegem și să îi ajutăm să se dezvolte.

Mie mi-ar plăcea să fiu un leu. Un dialog apărut spontan, într-o paranteză a unui joc.
Ce te-a făcut să alegi leul?
Pentru că e puternic și se bate.
Pentru că se bate. Hmmm. Pentru ce se bate leul?

Ca să supraviețuiască, am spus eu pentru a depăși momentul de tăcere instalat. Pentru hrană....
Ca să își apere teritoriul, a spus un copil.
Că să își apere puii, a rostit un altul.
Ca să...își câștige iubita! a adăugat un băiețel cu un zâmbet șugubăț.


Da, sigur, am întărit eu, pentru toate astea se bate leul. Voi aveți nevoie să vă luptați pentru toate astea?
Nu, doar când un copil îmi ia jucăria.
Sau mă supără.
Pentru asta nu e nevoie să ne batem. Pentru că oamenii au cuvinte. Ca să discute. Să se înțeleagă prin cuvinte.

Un moment prelungit de tăcere. Care s-a dovedit a fi un timp de reflecție pentru toții copiii. Mai ales pentru unul dintre ei, care a rupt tăcerea, în timp ce eu mă pregăteam să închid paranteza și să revenim la activitatea noastră, cu o întrebare neașteptată:

Si...atunci, eu... de ce fac sport, Alis?
Păi, știu și eu, hai să vedem împreună. Copii, de de ce facem sport? (trec peste momentul în care fiecare a dorit să spună ce sport face. Important e că, aproape fiecare copil practică un sport)
Ca să fim puternici.
Că să fim sănătoși.
Că să creștem frumos.
Dar eu fac judo!
Și judo tot de asta faci. Că să fii puternic, fii sănătos, să crești frumos. Ca să înveți să te stăpânești și să știi să te aperi, doar dacă viața ta e în pericol. Pentru restul...avem cuvintele.
Aha!

Am putut trece mai departe fără nici o altă completare, semn că o nouă sămânță a înțelegerii a mai fost plantată. Nu știm cât de adânc și de câte îngrijire mai are nevoie pentru a rodi, în fiecare. Dar e acolo, pentru că a fost cerută și primită cu înțelegere.
E adevărat, copiii spun multe lucruri trăsnite. Dar e felul lor unic de a înțelege, de a reda lumea, de a se decoperi și a deveni .

Pentru fiecare dintre ei am un gând bun și un zâmbet duios!
Alis G.

luni, 6 august 2012

Mașina timpului - în plină călătorie


Săptămâna asta, Mașina Timpului  și-a reluat traseul pentru alți micii exploratori interesați să cunoască marile cuceriri, invenții și descoperiri ale lumii.
Călătoria cu Mașina Timpului - îi poartă, pentru ultima oară în această vară, pe marii și micii exploratori, în cele mai îndepărtate locuri din Univers - de la poli, pe ”acoperișul lumii”, aterizează pe Planeta Roșie, descoperă cum arată lumea la microscop și aruncă o privire în lumea roboților.

Maestrul Cip are multe informații interesante despre lumea în care trăim!
 

miercuri, 1 august 2012

Unde dai și unde crapă!

Recunosc, nu întotdeauna știu ce efect va avea un exercițiu ori un joc asupra copiilor. Recunosc, de multe ori, sunt luată prin surprindere de reacțiile copiilor.

De fiecare dată încerc sa pregătesc lucruri interesante, noi, atractive, potrivite pentru ce îmi propun la întâlnirea respectivă. Dar am în minte și câteva obiective....permanente. Unul dintre ele este ca fiecare dintre ei să învețe să coopereze, să lucreze în echipă, să accepte ideile celorlalți să ofere ajutorul într-un mod nejignitor sau intruziv, să se bucure de ceea ce au realizat.
Un alt lucru este că nu suntem într-un permanent concurs, important e să avem încredere în noi, să  încercăm, să gândim singuri, în ritmul și în stilul nostru, fără grija că celalălalt va termina înaintea noastră. De fapt această teamă nu face decât să blocheze și să ne împiedice să descoperim de ce suntem în stare, să învățăm lucruri noi, să evoluăm.

Nu e ușor - dar azi, acest lucru s-a întâmplat pur și simplu . Un joc logic - început individual s-a transformat  într-o activitate rezolvată în perechi. Și într-un sentiment de bucurie, la final, trăit împreună, în care nimeni nu a simțit nevoia să spună eu am fost primul, eu sunt mai bun.

Recunosc - am fost surprinsă de ușurința cu care, de data asta, s-a întâmplat  trecerea de la individual - la lucru în echipă, de la competiție la cooperare. În același timp m-a încercat un sentiment de mulțumire pentru ce au reușit copiii să realizeze și să simtă azi.

Și, uite așa, antrenamentele de logică, gândire critică și rezolvarea problemelor se pot transforma într-un antrenament al încrederii, toleranței, a înțelegerii că suntem diferiți, dar fiecare, la fel de important și de valoros.

O sămânță plantată pentru încurajarea competiției cu sine însuși, în care succesul nu e un scop în sine ci rezultatul firesc al efortului de a deveni din ce în ce mai bun.

Alis G