.JPG)
La Gimnastica minții, de sâmbătă, nu avem radieră. Și, sunt momente când pare să devină cel mai necesar obiect, cerut, revendicat chiar, de copiii participanți.
Până când am avut inspirația unei întrebări (neplanificate, din moment ce, la începutul întâlnirii aveam în minte că ar fi fost necesar să aduc o radieră):
Pentru ce ai nevoie de radieră?
Am greșit...(cand am completat rebusul, sudoku , ori când am căutat diferențe, am identificat analogii etc)
Cum anume ai greșit?
Nu m-am uitat prea bine / Am scris prea repede.../Am greșit (răspunsurile diferă de la copil la copil)
Acum când știți că nu avem radieră, ce puteți face altfel?
Răspunsurile au venit repejor, pe mai multe voci:
Să fiu mai atent, Să mă gândesc mai mult înainte....
Da, uite ce idei bune. E bine să ne gândim mai mult înainte a spune sau de a face ceva.
La jocuri, la lecții mai putem folosi radiera. Dar, când spunem ceva urât sau neplăcut, putem șterge cu radiera?
Nuuuuuuuuuuuuuuuuu
Când rănim un prieten sau pe cineva drag, putem șterge cu radiera?
Nu, nu putem!
Când nu suntem atenți, și punem un obiect, o cană de exemplu, într-un loc nepotrivit, cade și se sparge. Putem folosi radiera?
Nu. Ștergem cu...mătura! Zâmbete, râsete...moment de detensionare propice pentru descoperiri.
Așa e! Uite un răspuns de copil cu simțul umorului și prezență de spirit. Totuși, ce învățăm noi de la radieră?
Întâi ne gândim, apoi scriem.
Bravo, să țineți minte ceea ce ați descoperit! Acum, putem continua ce am început?
Întâmplare, sau nu, nimeni nu a mai avut nevoie de radieră până la finalul întâlnirii.
Mai târziu, cineva m-a întrebat dacă nu sunt prea mici pentru a învăța astfel de lecții, pe care și un adult le mai scapă din vedere, uneori. Eu, aș spune că, niciodată nu e prea devreme pentru ca un copil să își formeze un comportament, o atitudine, un mod de gândire orientat spre a învăța din orice experiență.
Brusc, în acest moment, îmi vine în minte afirmația unui specialist în agricultură care spunea ”România are un sol atât de roditor că, și dacă scapi, din greșeală, o sămânță, ea răsare. E nevoie doar să îl valorificăm”
Neașteptată asociere de gânduri, nu? Dar, cred că e o afirmație valabilă și în cazul copiilor. Ei sunt ca un pământ mănos, în care orice sămânță rodește - și cele plantate cu grijă, și cele căzute din întâmplare.
Și, atunci, nu e mai bine să asigurăm o pondere cât mai mare primei categorii, celor plantate cu grijă?
- Evitați să criticați, să îi certați . Faceți afirmații scurte și pe înțelesul lor despre ce ați dori să facă, sau cum v-ați dori să se comporte într-o anumită situație.
- Îndrumați-i cu răbdare, dar lăsați-i să descopere singuri soluți. Puneți întrebări. (Ce crezi tu că se întâmplă dacă...? Ce părere ai despre...? Ce poți face altfel....?)
- Citiți-le, încurajați-i să citească sau citiți împreună, povești, metafore sau fabule. Încurajați-i să comenteze ce au înțeles, să descopere singuri morala, lecția de viață.
- Fiți atenți la situații cotidiene care oferă pretexte valoroase pentru lecții de viață.
Mulțumesc copiilor care, nu mă lasă să uit cât de important este să nu le subestimăm capacitatea de a înțelege și a descoperi lucruri profunde și valoroase. Important e să le oferim ocazia să o facă!
Deja mă gândesc, după ce lecția asta va fi fost însușită, să aduc, totuși o radieră. Ar putea să ne ajute să descoperim ceva interesant despre... ștergerea supărilor, despre iertare, despre cum ne reparăm greșelile.
Dar, ce știu eu în acest moment?
Copiii sunt cei care îmi vor spune ce e nevoie să fac și care e momentul potrivit. Eu, voi încerca doar...să am săculețul cu semințe potrivite, la îndemână.
Cu drag,
Alis G - psiholog
 |
| pentru programul de vara complet vedeti si Ateliere de vacantă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu